Faptul semnalat de presă în zilele trecute – ieșirea Universității „Babeș-Bolyai” și a universităților din România din ierarhia convenabilă a universităților, de la Shanghai, în 2023 și 2024 – ar trebui să pună, într-adevăr, pe gânduri. Orice tânăr, orice părinte sau susținător legal se bucură de șansa studiilor în universitate, dar nivelul studiilor nu poate fi indiferent.

Mulți îmi cer să-mi spun părerea. O fac plecând de la observația că învățământul universitar, la noi, nu a apucat să ducă la capăt, asemenea altor țări (Slovenia, Ungaria, Polonia, Cehia, Croația etc.), o reformă serioasă, ci a devenit, ca urmare a degradării vieții publice din România ultimilor douăzeci de ani, tot mai rău gestionat și corupt.

Ierarhizarea Shanghai este, desigur, cea mai serios făcută. Multe astfel de ierarhizări de universități urmăresc interese comerciale sau împart fel de  fel de „premii”, după interese de propagandă. Ierarhizarea de la Shanghai a plecat de la preocuparea lucidă și responsabilă a Chinei de a stabili unde se află în competiția mondială și ce are de făcut și a rămas, prin criterii și metodologie, cea mai profundă ierarhizare.